A deveni ucenic

   Deşi orice ucenic este un credincios, nu orice credincios este automat un ucenic. Ne-am putea gândi că termenul de ucenic se referă numai la primii ucenici ai lui Isus. Ştim că ei erau un grup de barbaţi şi femei care se rugau, slăveau, iubeau, dăruiau, evanghelizau şi care refuzau să ţină adevărul evangheliei numai pentru ei. Dar, Dumnezeu doreşte ucenici şi azi - oameni obişnuiţi ca tine şi ca mine pe care îi poate folosi pentru lucruri extraordinare.

   Experienţa creştină a credincioşilor din biserica primului secol ar putea să pară radicală pentru mulţi în biserica de azi, dar pentru primii credincioşi era un creştinism normal. Aceşti bărbaţi şi femei, prin puterea Duhului Sfânt, şi-au schimbat viaţa radical "doar" din dragoste pentru Isus. Ei erau adevăraţi ucenici ai lui Isus Hristos.

Suntem noi ucenici adevarati?

   Dacă eşti cu adevărat un ucenic, atunci mersul tău ca şi creştin va fi plin de provocări, va avea un scop şi o direcţie clară. Dar dacă asta nu se întâmplă şi e de fapt un mers lipsit de strălucire, care nu te împlineşte, plictisitor uneori, atunci ai nevoie să vezi într-un mod serios ce a spus Isus că înseamnă a fi ucenic. Cum putem atunci să îndeplinim chemarea de a merge în lume pentru a face ucenici dacă noi nu ştim ce este de fapt un ucenic? Pentru a face un ucenic este nevoie de un alt ucenic.

   Ucenic (în sens biblic) înseamnă o persoană care învaţă, un elev, cineva care vine să fie învăţat. Relaţia dintre un ucenic şi învăţătorul său nu e una a unui student care ascultă o lecţie sau a unui ascultător pasiv. Un ucenic ascultă cu atenţie şi are un scop. El absoarbe fiecare cuvânt de la învăţătorul său, dorind să aplice ceea ce a învăţat.

Cerinţele pentru a fi Ucenic
Luca 14:25-35

   În Luca 14, Isus prezintă cerinţele şi testele pentru un ucenic. În versetul 25, Isus vede o mulţime de oameni adunaţi. El ştia că aceşti oameni au crezut şi au primit mesajul Său. Până aici, Isus a arătat că mesajul evangheliei era pentru toată lumea; I-a demascat pe Farisei ca fiind nişte ipocriţi religioşi. Ca urmare El a devenit foarte popular. Acum, El dorea să facă o selecţie printre oameni, unii îl urmau din motive greşite, urmăreau să fie "atinşi" de miracolele lui Isus sau doreau doar mâncare gratis. Unii chiar sperau ca Isus să detroneze Roma şi să întemeieze împăraţia lui Dumnezeu. Astfel Isus se adresează mulţimii în aşa fel încât numai unii să poată înţelege. El spune clar că apreciază mai mult calitatea decât cantitatea în ceea ce îi priveşte pe ucenici. Cuvintele spuse de El atunci sunt probabil cele mai solemne şi pătrunzătoare pe care le-a spus. De ce ar fi spus Isus aceste lucruri acelor oameni care îl urmau? Pare că vrea în mod intenţionat să scape de ei, sau macar o parte din ei. O istorisire similară găsim în Judecători 7:1-22. Aici, Dumnezeu dorea să dăruiască lui Gideon o victorie în lupta pe care acesta o purta cu Midianites. Dar Domnul a spus că doreşte să i se acorde LUI gloria pentru această victorie. Aşa că, printr-o serie de teste, Dumnezeu reduce armata lui Gideon de la 32.000 la 300. Dumnezeu ştia că putea să facă mai mult cu 300 de oameni ageri şi loiali decât cu 32.000 şovăielnici şi fricoşi.

   De trei ori, în mesajul Său din Luca, Isus foloseşte fraza "nu poate fi ucenicul meu". Cu alte cuvinte, Isus prezintă câtevă cerinţe obligatorii pentru ucenici:

Cerinţa #1: Iubeşte pe Dumnezeu mai mult decât pe oricine altcineva

   Isus începe puternic: “Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăş viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu” (v. 26).

   Isus nu susţine ideea că pentru a deveni ucenic, trebuie să arătăm ură faţă de familie, prieteni şi noi înşine. În acest verset, Isus folosea metoda contrastelor pentru a prezenta o idee. Foloseşte cuvântul ură şi opusul său dragoste. Nu alege ceva ce poate fi urât cu uşurinţa, ca păcatul; în schimb, El alege cea mai nobilă dragoste pe care o putem avea pe acestă lume - dragostea pentru familie. Foloseşte această analogie pentru a arăta că dragostea noastră pentru Dumnezeu trebuie să aibă întâietate peste celelalte.

   Dragostea ta pentru Dumnezeu trebuie să fie atât de puternică încât dragostea pentru ceilalţi să pară ca o ură, prin comparaţie.

   Vedem cum relaţiile personale pot intra în conflict cu chemarea unui ucenic în Luca 9. Aici, Isus îi cere cuiva să îl urmeze, dar omul raspunde astfel:

   Altuia i -a zis: ,,Vino după Mine!" "Doamne", I-a răspuns el, ,,lasă-mă să mă duc întîi să îngrop pe tatăl meu." (Luca 9:59)

    Aici apare un conflict. Dacă Isus este cu adevărat Dumnezeu, atunci El este pe primul loc, nu noi. Acest om spune de fapt că "Doamne, să aştept până când părinţii mei îmbătrânesc şi voi muri. Nu vreau să vreez un conflic. Te voi urma când se va putea".

   Isus răspunde: "Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu" (Luca 9:60)

   În această viaţă, vei fi fie în armonie cu oamenii şi în conflict cu Dumnezeu, fie în armonie cu Dumnezeu şi în conflict cu oamenii. Nu poate fi ambele în acelaşi timp. Vorbind despre a fi ucenic şi efectul pe care îl are acest lucru acasă, Isus a spus:

   Să nu credeţi că am venit s'aduc pacea pe pământ; n'am venit să aduc pacea, ci sabia.
   Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mamă-sa, si pe noră de soacră-sa.
(Matei 10:34-35)

    Trebuei să decizi în ce direcţie mergi. Dacă alegi armonie cu Dumnezeu, conflictul pe care îl ai cu ceilalţi ar putea să conducă în cele din urmă la ai îi face conştienţi că au nevoie să găsească şi armonia cu Dumnezeu.

Un test de devotament. . .

   Isus vrea să ne testeze inimile. Vrea să fie sigur că Îl iubim mai mult decât orice sau oricine altcineva.

   Avram se pare că se lupta cu acest lucru. Dumnezeu i-a dat un fiu, la bătrâneţe. Băiatul era bucuria inimii lui. Acest tânăr era o reprezentare fizică a tot ce era sfânt pentru Avram: legământul pe care l-a făcut Dumnezeu şi legătura fizică cu venirea lui Mesia. Pe măsură ce creştea, acest copil a început să umple locul pe care în trecut Avram îl avea pentru prietenul lui, Dumnezeu. Probabil, în punctul acesta din viaţa lui, dacă ar fi fost întrebat pe cine iubeşte mai mult, pe Isaac sau pe Dumnezeu, ar fi fost foarte greu să dea un răspuns.

   A. W. Tozer scria, “Aici Dumnezeu a apărut pentru a îi salva, atât pe tată cât şi pe fiu, de consecinţele unei dragoste nepotrivite". Astfel, Dumnezeu spune: "Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria, şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune" (Geneza 22:2)

   Când Avram trece acest test, Dumnezeu îl binecuvântează şi îl cruţă pe fiul său. De fapt, Dumnezeu spunea: Linişte-te Avram. Nu am intenţionat niciodată să îl ucid pe Isaac. Doream numai să îl îndepărtez din templul inimii tale, să rămân doar Eu acolo.

Meditaţie

   Îl vei oferii pe Isaac-ul tău lui Dumnezeu? Ar putea fi un membru al familiei sau un prieten pe care îl iubeşti mai mult decât pe Dumnezeu. Ar putea fi o relaţie în care eşti acum. Ar putea fi o anumită cursă la care ţi-e teamă să renunţi.

   Vei ieşi tu din rândul mulţimii nestatornice şi a credincioşilor "de vreme bună" şi vei fii un ucenic al lui Isus, să Îl iubeşti mai mult ca orice?

   După acest test al vieţii lui Avram nu mai era nimic care să nu fie dedicat lui Dumnezeu. Avram încă avea averi, animale şi proprietăţi. Încă îl avea pe fiul său Isaac. Avea totul, dar stăpânea nimic. Legătura lui cu aceste lucruri era foarte slabă, însă mult mai puternică cu eternitatea. Îl cităm din nou pe Tozer: "Totul e sigur, ceea ce îi dedicăm Lui, şi nimic nu întradevăr sigur dacă nu e dedicat."

   Dumnezeu încă caută barbaţi şi femei care să îşi schimbe viaţa, să fie ucenicii Lui. Te îndemn sa faci acest pas. Daca îl faci, lumea nu va mai fi la fel ca până acum.

   Evangelistul britanic John Wesley spunea odată:, “Da-ţi-mi o sută de oameni care îl iubesc pe Dumnezeu cu toată inima lor care nu se teme decât de păcat şi voi schimba lumea".