Biserica din Giurgiu sarbatoreste invierea Domnului

   Pe 7 aprilie biserica din Giurgiu a fost vizitata de un grup de trei ucenici din Bucuresti: Radu Silveanu, Marina si George Tanase. Scopul calatoriei: sa-i incurajeze si sa le aduca ajutoare pentru sfinti, asa cum spune versetul din 2 Corinteni 9:11-14
   Drumul spre Giurgiu a fost placut si lipsit de incidente. Elena si George Voiculet ne-au primit ca de obicei, cu multa caldura si ospitalitate. Cei doi, ne-au impartasit micile lor bucurii, dar si necazurile zilnice. Familia Voiculet are patru copii: Ionut, Costi, Florin si Estera, mezina familiei in varsta de un an si cateva luni. Toate veniturile lor nu sunt mai mari de patru milioane. “Am incercat sa imi schimb serviciul, spune George, dar fara pile si studii nu ai ce sa faci in Giurgiu”. 1Cu toate acestea, familia e primitoare intotdeauna si incearca din putinul lor sa le dea copiilor o educatie cat mai buna. Toti copii stiu sa cante din cartea cu imnuri de slava pentru Dumnezeu, vorbesc de Isus, isi citesc Biblia si se mandresc cu parintii lor crestini. Mai ales Costi, cel de-al doilea baiat al familiei, isi exprima deschis entuziasmul pentru Cuvantul lui Dumnezeu si pentru Isus: “Eu trebuia sa-l joc pe Isus intr-o piesa de teatru chiar de Pasti”, spune el.
Costi este doar in clasa a treia, dar greutatile vietii l-au maturizat mai mult decat pe alti baietii de varsta lui. Elena ne-a povestit cum intr-o zi pe cand nu aveau nici un ban in casa, Costi a primit cadou o bancnota de cincizeci de mii lei vechi. Unul dintr fratii lui i-a propus sa cheltuiasca banii cumparand dulciuri. Costi a refuzat fara sa stea pe ganduri. “Din banii astia o sa-i cumpar lapte Esterei”, a hotarat el. Parintii i-au dat o educatie buna. Merge la clase de judo in timpul liber, are grija de fratii sai mai mici si invata bine. Singura lui dorinta este sa aiba si el o bicicleta ca toti copii de varsta lui.

         “Nu ii mai dati si voi sperante”, ne-a spus Elena care stie ca nu ii va putea indeplini prea curand visul baiatului. In ciuda greutatilor cu care se confrunta zilnic, Elena e o femeie vesela. Iubeste copii si ar face 1
orice pentru copii ei. S-a oferit chiar sa aiba grija de copii vecinilor.”Am doua fete aici cu mine a caror mama a plecat in Italia la munca. Tatal lor ajunge tarziu seara acasa si nu are cine sa aiba grija de ele. Asa ca acum sunt eu mama lor”, ne-a povestit Elena. Veselia si buna dispozitie o caracterizeaza pe Elena. Un singur lucru ii macina inima: ii e dor de biserica din Bucuresti. Cand i-am citit scrisoarea de la Antonia si Ioana i s-a incretit fruntea si a oftat adanc. “Sper sa dea bunul Dumnezeu sa ajungem si noi prin capitala”.

Elena e suparata ca baiatul ei Costi a ramas fara pantofi. Singura pereche de pantofi pe care o avea i s-a rupt cind se intorcea acasa de la antrenamentele de judo. Ne-am oferit sa mergem sa-i cumparam baiatului o pereche noua. Cind ne-am intors, familia Voiculet ne astepta cu pahare de vin si paine. « Va rog nu plecati pina nu luati comuniunea impreuna cu noi », ne ruga Elena. Am acceptat fara sa ne lasam prea mult rugati. 1George a propus sa ne adunam cu totii in sufragerie. Radu a deschis Biblia si a inceput sa citeasca un pasaj din Ioan 13. Toti cei patru copii ai familiei, parintii si cativa copii ai vecinilor il ascultau fascinati. “Cine s-a scăldat n'are trebuinţă să-şi spele decît picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sînteţi curaţi”.